Rindea Stanley Bailey #4 (type 19, produsă între anii 1948 – 1961). Utilizată pentru finisarea lemnului.
Rindeaua a ajuns la mine destul de ruginită, dar cu potențial bun de recondiționare (fără defecte structurale).
Recondiţionarea a fost una destul de tipică: demontare, baie în soluţie home-made similară cu EvapoRust (fără mânere), frecare cu perie de alamă sub jet de apă, uscare, ungere cu ulei de camelia (pentru protecţie contra oxidării ulterioare). Mânerele le-am şlefuit cu hârtie abrazivă cu granulaţiile: 120, 240, 400, 800 după care le-am finisat cu Danish Oil în 2 straturi.
Apoi am verificat și ajustat planeitatea tălpii, am ascuţit cuţitul (cu o mică curbură, pentru finisare) şi am ajustat contra-cuţitul pentru o potrivire perfectă.
Iată rezultatul a 3 ore de muncă:
Mânerele tratate cu ulei (adică nu lăcuite) se simt incredibil de confortabil în mână, iar sunetul pe care il scoate rindeaua când taie corespunzător este ca o muzică pentru cei împătimiţi!
Cu şiguanţă această rindea este mai bună şi mai frumoasă decât una modernă (Stanley sau similară), cu mânere din plastic, finisaj grosier şi care nici nu vine perfect ajustată şi ascuţită pentru folosire imediată!
În plus, o rindea veche de peste 60 de ani s-a întors din uitare, ceea ce este o bucurie pentru mine şi pentru cel care o va folosi mult timp de acum încolo!